„La capataiul primei sarutari”
Pop Calin
clasa a XII -a A
Este încântător să descoperi tineri pasionaţi de literatură şi mai mult, de poezie. Un tânăr cu un talent deosebit, Călin Pop elev în clasa a XII-a A la Colegiul Tehnic Turda ne suprinde cu un impresionant volum de poezii intitulat „La căpătâiul primei sărutări”.
Volumul cuprinde 48 de poeme în care autorul îndeamnă spre visare, cufundare în puritatea sentimentului de dragoste şi nostalgie. Iubirea este prezentă în fiecare poem, ea însoţeşte versurile cu acordurile sale calde şi luminoase şi poartă cititorul într-o adevărată călătorie în care fiorii dragostei se împletesc cu dezamăgirea, speranţa, dorul nemărginit şi fantezia „Şi nu-i nimic mai mult/Decât o fantezie…”.
Pentru voi, dragi elevi şi cadre didactice am ales câteva dintre creaţiile lui Călin care prin stilul propriu si originalitate dorim să vă surprindă într-un mod cât mai plăcut.
Şi ninge..
Şi ninge, ninge
Cetate de zăpadă,
Norii mi-i atinge.
Şi ninge, ninge
Şi tu eşti tot mai albă,
Rufă în cârlige
Şi ninge, ninge
Şi-n inima-ţi copilă
Jocul se încinge.
Şi ninge, ninge
Iară jocul mut,
Doar în doi se stinge.
Şi ninge, ninge
Şi în cărările-ţi din păr,
Arcul, amintiri înfige
Şi ninge, ninge
Şi zmeul tău ‘nălţat în sus,
Abisul îl învinge
Şi ninge, ninge
Şi vântul tot mai tare
Vorbele-mi împinge
Şi ninge, ninge,
Şi dragostea-mi absurdă,
Aproape te convinge!
Ce toamnă…
Ce toamnă-i afară, draga mea..
Şi tu eşti tot senină!
Dă-mi şi mie de vei vrea..
O rază de lumină!
Alfabet de mii de limbi amestecate eşti!
Indesifrabil de senină..
Dă-mi şi mie de doreşti
Un pic de zi de vară cu zile de caniculă şi nopţi cu lună plină…
Ce toamnă-i încă după geam..
Şi-n pe pervaz, stai tu-n coate, ca un ghiveci cu-o vară
“ Ce urât e-afară!” , îţi spuneam..
Parcă şi în miezul zilei, e tot duh de seară!
Ce toamnă-i prin binoclul cu care pândesc pe geam..
Şi văd în ceaţă toate!
“Ce urât e-afară!”, îţi urlam…
Parcă e din ce în ce mai noapte!
Ce toamnă-i afară, draga mea..
Şi tu eşti tot senină!
Dă-mi şi mie de vei vrea..
O rază de lumină!
La „Coltul cititorului” o noua poezie incatatoare ne este oferita de doamna profesoara Simona Hanca. Poezia „Eu, Tu, Noi…” a vazut lumina zilei in anul 1985, iar azi va este pus la dispozitie sa va incante inimile, sa va stimuleze imaginatia si sa va conduca cu pasi timizi pe cararile dragostei in aceasta minunata zi de 24 Februarie in care sarbatorim traditionala zi a dragostei autohtone „Dragobetele„.
„EU, TU, NOI…”
Simona Hanca
Cine eram noi,amandoi,
Cand am inceput sa vorbim
despre dragoste?
Imi inchipui si tu iti inchipui ca eram
O singura singuratate.
Uneori,sau mereu
Am vrea sa stim,
Macar pentru a nu uita
Cine eram noi, amandoi,
Cand am inceput sa vorbim
sau sa nu vorbim despre dragoste?
Deasupra cuvintelor noastre
Eram linistea inserarii,
Eram anotimpuri…
Cu timpul, peste timp,
Intre noi ca anotimpuri
Ceva ne unea destramandu-ne.
Cine eram eu ?
Si cine erai tu
Inainte de a ne cunoaste?
Eu eram o singuratate,
Tu erai o alta singuratate.
Unul mai singur decat celalat.
Insa, acum ne-am contopit
Intr-o singura singuratate.
Aiud.12 feb.1985
pressboxctt 